Gândiți-vă cât de greu e să pășiți pe plajă după ce v-ați zgâriat într-o scoică. Sau cât de teribil v-a fost în copilărie când un cui tăios v-a străpuns talpa moale a „Drăgășaniului”! Groaznic, nu? Parcă și amintirea acelor accidente vă face să tresăriți! Ați deschis probabil pagina și v-au sărit în ochi pozele? Citiți următoarele rânduri și veți simți o bucățică din suferința Lidiei Șimon.
Cursa de maraton din cadrul Europenelor poate fi pusă în vitrina afectivă a supercampioanei de 37 de ani alături de argintul olimpic de acum zece ani sau de aurul mondial din 2001. Nu prin prisma clasării (loc 12 – 2h36:52), ci datorită modului în care miniona fondistă a ales să lupte cu ea însăși pentru a încheia cei 42,195 km. Asemenea unei gladiatoare însângerate și hăituite de inamicii ce i-au luat urma, ea a păstrat în câmpul vizual doar propria-i cazemată, finișul izbăvitor! Prețul? Sfâșietor! O suferință apocaliptică…
Bășicile enervante
Soția lui Liviu e în plutonul fruntaș și totul decurge conform planului. „De la km 5 simt că tălpile îmi ard și pașii devin extrem de dureroși. Trag de mine, îmi spun că e ceva trecător, dar de la km 10 gluma se îngroașă! Îmi apar deja bășicile, la ambele picioare, și realizez că maratonul va fi greu. Și îmi propun să lupt enorm, mai ales pe plan psihologic”, își rememorează Lidia cursa. Fondista strânge din dinți, își maschează durerea și înaintează, dar pentru Liviu, soț și antrenor, Lidia e precum o carte deschisă.
Soțul caută un televizor
Liviu îi face un semn întrebător, conștientizând că vicecampioana olimpică aleargă cu frâna de mână trasă și… „mă determină să părăsesc circuitul și să caut o cafenea pentru a urmări cursa la televizor. Trebuia să înțeleg mai bine ce se întămplă cu ea! Comunicasem chiar cu antrenorul federal Zsolt Gyongyossy și cu asistentul Constantin Dănicel pentru a le spune că totul e OK. Dar ce avea să vină…”. Un adevărat episod cumplit împărțit pe mii de metri. Sânge prin pantofi
Pe măsură ce trece de prima jumătate a cursei, bășicile i se sparg, sângele începe să-i țâșnească prin pantofii de alergare, iar Lidia simte că pur și simplu calcă pe cioburi. Încearcă să se abată de la stilul natural de alergare, dar pierde sutimi esențiale pe anumite porțiuni ale circuitului. Secvențele continuă prin vocea Lidiei: „La curbe mă opresc, pentru că e cel mai dureros. Mi se sugerează să fiu atentă la lungimea pasului, dar nu mai pot, pentru că încerc să-l măresc numai pentru a nu mai avea dureri”.
Apă și transpirație
Dar de unde acele răni, ne întrebăm cu toții… Medicul lotului, doamna Maria Conea, ne explică fenomenul. „În pantof s-a strecurat apa picată în momentele în care ea se hidrata. Apa a interacționat cu transpirația și prin frecare s-au format aceste bășici, care ulterior s-au spart”. În realitate, bucăți de carne vie! Dar în pofida acestei piedici violente, Șimon continuă! „Vreau să ajung la sosire pentru că mă așteaptă chiar și fiul meu de șapte ani, Cristian, venit pentru prima dată să mă încurajze. Trebuie să ajung!”. Și ținta e atinsă. Prin ce chinuri! Lidia trece după mai mult de 150 de minute linia de finiș, iar locul parcă nici nu mai contează!
Masca de oxigen
Contează însă enorm prin ce a trecut tricolora stabilită în Colorado chiar și după finiș. „Durerile pe care le-am avut în timpul cursei m-au epuizat, iar respirația era greoaie. La final, a trebuit să fac perfuzii de hidratare și să mi se pună masca de oxigen. Cristian, fiul meu, a început să plângă, dar mami și-a revenit repede”. Cu ce a rămas Lidia? „Cu durerea fizică, mă scol și mă duc la somn. Dar durerea sufletească provocată de faptul că nu am luat medalie e infinit mai mare!”.
Niciodată nu mi s-a întâmplat așa ceva, să termin cu picioarele în sânge Lidia Șimon, maratonistă Am nevoie de două luni de pauză pentru a mă gândi la o altă cursă! Lidia Șimon, maratonistă
Daniela Cîrlan, cealaltă maratonistă româncă, nu a terminat cursa
Cristi a ajutat-o psihic, fiind prezent pe traseul de concurs Liviu Șimon, soț și antrenor
Moroșanu și Gavrilă, pe cinci
Deși a condus aproape trei sferturi din cursă, Angela Moroșanu a încheiat vineri seara, finala de la 400 m garduri, abia pe poziția a cincea 54.58 (cel mai bun rezultat al sezonului). Plecată de pe culoarul al patrulea, ieșeanca era cotată drept favorită la o medalie. Și prietena ei, triplusaltista Adelina Gavrilă, s-a clasat tot pe cinci (14,33 m) în finala desfășurată sâmbătă.
Ursu pe locul opt, Bîrcă pe 17
Aseară, în ultima zi a CE, în finala de la aruncarea discului, Sergiu Ursu s-a clasat pe poziția a opta, cu un rezultat de 63,11 m. În proba de 5.000 m, eleva lui Augustin Barbu, Roxana Bîrcă s-a clasat a 17-a cu timpul de 16:06.10. Finala de la 4×400 m, cu ștafeta feminină a României plasată pe culoarul opt, s-a terminat după închiderea ediției.
Ediția viitoare a CE în aer liber se va disputa înaintea JO de la Londra, la Helsinki, în vara lui 2012
2 medalii de argint a cucerit România la acest CE. Tot prin Nicoleta Grasu și Marian Oprea, cei care luaseră bronz la ediția precedentă
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER